ADUNAREA NAŢIUNILOR EUROPENE CAPTIVE

Iulie 28, 2007 at 3:40 pm (OPERA SI AUTORUL)

Textul de mai jos a apărut în NEW YORK SPECTATOR nr. 7 din 1 septembrie 1983 sub titlul „Naţiunile Captive după 25 de ani” (extras)

În primăvara lui 1959, Congresul USA a cerut preşedintelui de atunci, Dwight Eisenhower, să proclame o Săptămână a Naţiunilor Captive. S-a votat o lege prin care s-a stabilit ca această săptămână să fie a treia din iulie în fiecare an care urmează până când „toate ţările captive din lume vor dobândi libertate şi independenţă”. Entuziasmat, preşedintele Eisenhower a aprobat şi legea, şi fondul necesar manifestaţiilor publice instituite prin lege. Totodată, el a publicat o mişcătoare „Proclamaţie” cerând guvernelor (aşadar tuturor guvernelor) să acorde libertate şi independenţă popoarelor „din toate părţile globului care se află subjugate”.

În iulie 1959, s-a organizat prima manifestaţie în uralele tuturor refugiaţilor străini şi ale patrioţilor americani, căci s-a văzut în această manifestaţie un prim pas spre eliberarea celor 200.000.000 de europeni din Est. S-a constituit totodată primul comitet al Naţiunilor Captive. Ţara noastră era reprezentată atunci de fostul CNR (Visoianu) iar secretar general al Adunării a fost ales un român, profesorul Brutus Coste, fost diplomat, colaboratorul apropiat al domnului Visoianu.

De atunci, din 1959, comitetul Naţiunilor Captive foloseşte puţinele fonduri de care dispune pentru a organiza în fiecare iulie, în marile oraşe americane, parăzi impresionante în care un reprezentant al administraţiei federale primeşte titlul de „Grand Marshal”, îşi potriveşte o panglică lată, colorată, peste piept, franjurile atârnând frumos într-o parte cum se cuvine în astfel de ocazii deosebite. Apoi defilează pe strada principală a oraşului împreună cu alţi notabili şi edili în aclamaţiile spectatorilor. Se ţin discursuri înflăcărate în faţa mulţimii de refugiaţi, desţăraţi şi dezrădăcinaţi, toţi luptători pentru libertate în fostele lor ţări. Se proclamă mai ales că nici o ţară din lume nu trebuie subjugată alteia sau unui regim impus cu forţa. Drapelele ţărilor captive flutură în vânt, tobele bat, goarnele sună. Reprezentanţii ţărilor captive ţin>>>> continuarea aici >>>>

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: